151 pentru #TeamSpecialOlympics: „ÎNCREDEREA, RESPECTUL și BUCURIA sunt motivele pentru care mă alătur sportivilor Special Olympics”

151 pentru #TeamSpecialOlympics: „ÎNCREDEREA, RESPECTUL și BUCURIA sunt motivele pentru care mă alătur sportivilor Special Olympics”

Alina Georgescu conduce operațiunile locale ale companiei de consultanță de piață IDC. Este pasionată de sport și a răspuns repede și cu generozitate invitației sportivilor speciali de a li se alătura în #TeamSpecialOlympics la Maratonul București. Am vorbit cu ea despre pasiunea ei pentru sport, despre competițiile la care a participat, despre diferența dintre competiție și cursă așa cum le-o explică ea celor două fetițe ale sale pe care le încurajează și care o încurajează la toate competițiile la care merg.

Special Olympics România: De când faci sport?
Alina Georgescu: Am avut o pasiune pentru mișcare de când eram mică, încercând pe rând de la gimnastică, la atletism și handbal. Peste ani am descoperit o comunitate de oameni frumoși care m-au inspirat să încep să fac din mișcare o activitate constantă și plăcută. Acum 7 ani, stăteam peste program și mi se tot spunea că Herastraul este doar pe partea cealaltă a clădirii unde lucrăm și așa era. Și acesta a fost începutul. O tură de Herăstrău, câteva alergări cu soțul meu, organizarea unei curse în Herăstrău între prieteni și colegi și, după, totul a prins aripi. După ce am aflat că sunt însărcinată cu prima fetiță, am făcut mișcare până în ultimul trimestru și îmi doream foarte tare să reiau activitatea imediat ce creștea puțin. Începusem să am un prim plan de antrenament și la Amsterdam urmă să alergăm împreună: eu la proba de 21 de km și soțul meu la proba de maraton. Cu două zile înainte de cursă, am aflat că în câteva luni familia noastră se va mari 😊 și am amânat pentru încă 18 luni acest obiectiv, alergând după el ca și suporter și văzând atmosferă incredibilă a curselor la care a participat. A fost ca o doză de adrenalină luată în doze mici și cu efect garantat.

SOR: De ce alergi pentru copiii speciali si pentru a sustine participarea lor la Jocurile Mondiale Special Olympics de la Abu Dhabi?
A.G.: În jurul meu aud des motivele pentru care mulți nu reușesc să facă mișcare constant. Sigur, este nevoie de motivație și disciplină, de oameni care să te încurajeze și colegi sau prieteni cu care să împarți această bucurie. La început va fi greu pentru că forțezi organismul, nu e pregătit pentru efort susținut, descoperi punctele sensibile cărora li se asociază durerea și e greu de anticipat bucuria și satisfacția pe care ai putea să o resimți. După ce intri în contact cu toate aceste explicații și afli că sunt copii speciali care iau în serios această muncă de pregătire și au un obiectiv atât de ambițios, am zis DA din prima cauzei lor. Sunt un exemplu pentru noi toți. Deși se spune că sportul te face mult prea competitiv, să nu uităm că primul nivel de competiție este cel cu tine, de a fi mai bun, mai pregătit, mai sigur pe tine. Oamenii care fac sport sunt mai înțelegători, au încredere în ei și știu ce înseamnă să muncești. ÎNCREDEREA, RESPECTUL și BUCURIA sunt motivele care mă fac să mă alătur lor.

SOR: La ce competiții importante ai participat în țară și în străinătate?
A.G.: Am participat la mai multe curse de semimaraton și marathon. Am început cu semimaratonul de la Monaco și am continuat prin a participa la aproape toate cursele organizate de Bucharest RUNNING CLUB în primăvară și în toamnă, cât și la cursele din pădurea Băneasa organizate de Trăiesc Sănătos. Primul meu marathon a fost la Barcelona, în martie 2015, urmat de Los Angeles 2016, New York 2016 și Berlin, în 2017. Între timp, am adăugat planului de antrenament și sesiunile de bicicletă și înot, urmând să particip, în septembrie 2018, la Transfier și la TriChallenge Mamaia, pe distanță olimpică. Acest lucru a fost posibil prin colaborarea cu cel mai bun club de pregătire pentru triathlon și alergare pentru amatori și profesioniști de la noi țară, Seven Sport Club. O pregătire riguroasă ține cont de programul pe care îl poți aloca antrenamentelor și cum poți să îmbini optim sesiunile de forță, stretching, înot, alergare, bicicletă. La toate acestea se adaugă nutriția și partea de recuperare fizică.

SOR: Ce îi înveți tu pe copiii tăi legat de sport și de persoanele cu dizabilități?
A.G.: Suntem o familie în care sportul este un mod de viață, iar copiii mei au împărtășit aceeași plăcere încă de la câțiva anișori când veneau cu noi pe stadion. Acum își doresc medaliile lor, participând la cursele de alergare, duathlon, aquatlon, specifice vârstei lor. Alergarea și triatlonul sunt despre bucuria de a participa și de a face acest lucru înconjurat de familie și prieteni. Ce poate fi mai emoționant și mai încurajator decât să fii aplaudat de pe margine și să fii îmbrățișat la linia de finish. Noi folosim termenul de cursă sau competiție și nu concurs, pentru că este despre experiența ta și nu despre a fi mai bun decât celălalt. Nu urmărim atingerea performanței, ci bucuria de mișcare și un stil de viață echilibrat pe termen lung. Fetele au un prieten care stă în căruciorul cu rotile, Rareș, și cu care s-au conectat imediat. Când l-am cunoscut, eram în vacanță în Grecia și singurele lor întrebări au fost despre ce problemă are, venite dintr-o curiozitate firească și dacă se pot juca cu el. Aceste reacții m-au făcut să înțeleg că orice potențială prejudecată vine de la adulți și nu de la copii. Ei văd doar bucuria jocului și dorința de a comunica cu celălalt. Asta înseamnă să ai un suflet curat.

Lasa un comentariu