Gina Zamfir: “Simona nu este tristă niciodată, sportul este viața ei!”

Gina Zamfir: “Simona nu este tristă niciodată, sportul este viața ei!”

Simona Ioana Zamfir s-a născut pe 29.08.1999 și are 20 de ani. La naștere a primit nota 9 cu o greutate de 2,400 și 49 cm. De familie și rude a fost dorită și iubită din prima clipă, până în momentul de față. Se înțelege foarte bine cu verii ei.

A doua zi după naștere cadrele medicale se uitau cam  ciudat la mine și la Simona. Am întrebat medicul dacă este ceva cu copilul: mi-a spus că nu este nimic. A venit și momentul externării și doamna doctor pediatru din maternitate ne-a dat lovitura vieții. Să știți că copilul este bolnav și nu o să trăiască mult și o să sufere cu inima. Am întrebat-o: De ce? Pentru c[ are Sindrom Down. Mi-a recomandat să îi fac o analiză la Institutul Cantacuzino. Am plecat acasă foarte triști și ne întrebăm ce este Sindromul Down? Cum o sa fie? De ce noi? În capul nostru era o zarvă totală. Nerăbdarea și neliniștea mă măcina, am plecat să îi fac și analiza. Când am ajuns la Institutul Cantacuzino, doamna doctor m-a trimis acasă, spunându-mi că este prea mică și să mă întorc peste un an de zile. Simona era foarte cuminte, creștea frumos și se dezvolta normal. Pe la 6 luni a început să stea în fund, pe la 9 luni mergea de-a bușilea și făcea la oliță, apoi la un an și două luni a mers în picioare, a început să spună ”mama”, ”apă”, iar la 1 an și jumătate i-a apărut primul dințisor. Timpul a trecut și a venit și momentul pentru acea analiză genetică. Am mers din nou la Institutul Cantacuzino și acolo când am ajuns iar am întâmpinat refuzuri: ”că nu se poate”, ”costă prea mult”, etc. În acel cabinet a apărut o doamnă doctor care mi-a spus să merg la spitalul Alfred Rusescu la genetică cu actele pe care mi le spune dânsa. Așa am făcut, am mers, i s-a recoltat analiza de sânge și la câteva zile am primit rezultatul: Sindrom Down (mozaicism) și sfatul să fiu asistent personal. Am acceptat de nevoie deoarece nu avea cine să mă ajute. Am mers să îi fac și ecografia la inimă, unde mi s-a spus că nu are nimic, că totul este normal. În timp am descoperit că are hipotiroidie, dar este luată în evidență de medicul endicrinolog și urmează tratamentul corespunzător. La vârsta de trei ani a mers prima dată la grădinița specială nr.11 cu program prelungit timp de doi ani de zile. După doi ani de grădi am mutat-o la centrul de zi Down DGASPC sector 1. Și ultimul an l-a făcut la  grădinița normală nr. 222. Acolo erau copii normali de la care Simona a învățat foarte multe.

În sfîrșit, a venit și timpul pentru scoală. La opt ani am înscris-o la școala specială nr.10. Prima zi de școală a fost foarte specială, la fel ca ea. A fost primită foarte frumos, cu flori, colegi noi, doamne profesoare, iar nerăbdarea ei a fost și mai mare. În această școală și-a  făcut prieteni pe care îi are și în ziua de azi. În cadrul școlii a făcut sport, logopedie, kinetoterapie și totodată prin doamna profesoară Țanțoș Daniela a ajuns să participe la diferite competiții sportive organizate de Special Olimpics România. Încet, încet, au trecut și cei 10 ani de școală alături de două doamne profesoare – Cristina Noian și Cristina Trufașu – care pot spune cu tot sufletul că a format-o ca om în viață. Acum este anul 3 la școala profesională nr.3, profil croitorie. Încă un noroc în viața  ei. Aici face sport cu doamna profesoară Mariana Timofte, oră pe care Simona o așteaptă mereu cu mare nerăbdare. ÎIntr-o zi când am luat-o de la școală îmi spune: ”Mami, azi am luat 10 la sport, am făcut foarte bine!”

Simona este înscrisă în Asociația Down Plus București din anul 2016, asociație care este ca a doua familie pentru pentru ea. De asemenea, participă la diferite activități organizate de Special Olimpics România. Anul trecut a fost aleasă pentru a se antrena și a învăța să meargă pe role. După opt luni de antrenamente cu căzături, lacrimi, durere, a fost selectată  de Special Olimpics România să facă parte din lotul de sportivi de la Jocurile Mondiale de la Abu Dhabi, la patinaj role. De acolo a venit câștigătoare a două medalii: argint locul 2 ( viteză), bronz locul 3 (slalom), ceea ce a motivat-o și a ambiționat-o și mai mult. Are peste 70 de medalii la diferite concursuri sportive, multe fiind câștigate la concursul de gimnastică de la Buzău 2019. Simona ține la toate medaliile ei dar, cel mai mult, le iubește si le prețuiește pe cele de la Abu Dhabi deoarece sunt câștigate prin foarte multă muncă.

Dezamăgirea mea cea mai mare este aceea când merg pe strada în parc, în autobuz și lumea o privește diferit. Pasiunea Simonei este aceea de a face origami și școala. Nu vrea să lipsească niciodată.

O zi din viața ei arată așa: de exemplu, ziua de luni dimineață este la școală, după-amiază gimnastică la UNEFS + bocce, dans popular, role, fotbal, dans modern. Pot spune că ea nu este tristă niciodată, sportul este viața ei. Special Olimpics România a avut un rol important în viața Simonei, oferindu-i posibilitatea să devină campioană și o rolistă foarte bună. Este foarte fericită după orele de antrenament la role și-mi spune mereu: ”Mami, doamna Andreea și domnul Adrian sunt foarte buni cu mine!”.

Simona își dorește să fie un om cu serviciu, ca să câștige bani. Pentru ea îmi doresc să fim sănătoși și să putem să avem grijă de ea, să nu simtă durere și suferință niciodată. Noi ca părinți am sperat că o să se facă ateliere protejate, ca să poată face și ei ceva în lumea asta.

Eu personal mulțumesc Special Olimpics România pentru încrederea acordată copilului meu”.

Simona Zamfir face parte din proiectul ”Speciali pe patine – Luăm viteză spre starea de bine”, derulat de Special Olympics România și finanțat prin programul „În stare de bine”, susținut de Kaufland Romania și implementat de Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile. Despre proiect puteți citi aici – https://bit.ly/2MueiZA

#instaredebine #implicareafacediferenta #kaufland #fdsc #specialipepatine #specialolympicsromania

Lasa un comentariu