Jurnalul unui voluntar

scris pe baza unor mărturii și observații personale 

Andrei CupsaAndrei este un tânăr de 20 ani şi aşa arată programul lui zilnic:

În fiecare dimineaţă se trezeşte singur (eu plec mai devreme), ia micul dejun, se îmbracă şi pleacă la…”lucru”. E important ce  spun pentru el este un mare fan al somnului, obişnuit -l trezesc(cu greu), -i pregătesc masa, hainele cu care se îmbracă a doua zi şi fie dus cu maşina la şcoală.
Spun merge la ”lucru” pentru el aşa percepe activitatea zilnică de la Centrul de zi pentru persoane cu dizabilităţi ”Luchian”” unde este voluntar cu acte în regulăÎntr-o conversaţie telefonică surprinsă de mine, Andrei îşi programa o ieşire cu prietenii în funcţie de programul de la centru …”Dimineaţă nu pot aşteaptă copiii şi doamnele şi nu se prea descurcă fără mine.Ne întâlnim după ora două”. Ce face la centru în cele 5 ore?

Între 8:30 -9:00 Andrei bea un ceai împreună cu restul personalului şi află despre fiecare dacă a dormit bine, ce a visat, ce mai fac cei din familiile lor

La ora 9:00 încep sosească beneficiarii centrului. Eu am fost prezenţa în câteva dimineţi şi am văzut bucuria copiilor întâmpinaţi la sosire de Andrei care îi îmbrăţişează şi îl întreabă pe fiecare ”ce faci?”, ”cum eşti?” Restul am aflat din ceea ce îmi spun doamnele.

  • La ora 9:30 încep activităţile:
    kinetoterapia –Andrei asista şi ajută kinetoterapeutul (pentru este sportiv şi ştie multe despre importantă activităţilor fizice, este un bun exemplu pentru ceilalţi)
  • logopedia – am aflat sunt copii care refuzau între în cabinetul de logopedie sau nu aveau răbdare stea în faţă oglinzii şi repete cuvinte.Trei dintre aceştia lucrează acum şi chiar sunt bucuroşi între în sala pentru Andrei îi însoţeşte şi le spune el cum trebuie repete (e adevărat are „”experienţă””, ani mulţi de logopedie cu aceeaşi doamna pe care acum o ajută.)
  • activităţi practice (puzzle, obiecte hand made ,pictură,) Andrei participa activ şi îl ajută pe fiecare acolo unde este nevoie.
  • lecţii (citit, socotit).Mi s-a spus Andrei le-a explicat celorlalţi la socotit este important rezultatul şi dacă nu reuşeşti, cauţi soluţii: ”Carmen, tu ai telefon cu calculator, îl deschizi şi socoteşti, afli rezultatul şi aşa poţi mergi la cumpărăturiştii cât costă fiecare lucru, ştii câţi bani trebuie dai şi câţi primeşti rest”.

Ora 13:00 masa de prânz – o întâmplare povestită de doamnele care sunt toate prezente în sala de mese: ”Daria plânge, Antonio nu vrea se aşeze pe scaun. Carmen, o domnişoarăfoarte sensibilă îşi aminteşte un vis şi începe plângă. Ce face Andrei? 12473817_611251712375974_9148767522475890966_oSe apropie de Carmen şi îi spune : ”tu ştii eu te iubesc dar, te rog, măcar tu nu plângi vezi ce e aici, unul plânge, unul fuge, altul strigă şi eu nu ştiu cum mai împart între voi!’” Carmen se linişteşte, Antonio se aşază lângă Andrei la masă, Daria nu mai plânge şiprânzul este servit! Niciun adult nu a intervenit pentru rezolvarea situaţiei care a durat doar câteva minute.

În primele zile la centru, Andrei a fost testat. Una dintre doamne l-a rugat rămână puţin în locul ei cu copiii, până când ea rezolva o treaba importantă. Daria,o fetiţă de 5 ani, a început plângăaşa cum făcea de câte ori ieşea doamna din sala: ”Daria, acum de ce plângi? Sunt eu aici şi doamna se întoarce imediat!” Daria s-a oprit din plâns şi a continuat  se joace liniştită.

Am mai aflat sunt copii care ascultă muzică la căştile lui Andrei,rad când le povesteşte el ceva,îl ţin de mâna şi….cei mai mici,îi cer -i ţină în braţe.Nu e nimic ieşit dincomun dar,sunt lucruri pe care nu le-au făcut până apară Andrei.

Cam aşa arată o zi de voluntariat la Centrul de zi.

Ce mai face Andrei?

Marţi după masăîn fiecare săptămâna, este asistentul lui Alex, coordonatorul unei activităţi Young Athletes (asistent pentru sună bine. Voluntar,  zice eu). Copiii îl plac, îi ajută la exerciţiise joacă.

Anul acesta m-a ajutat la organizarea unor evenimente de evaluare a stării de sănătate pe care le-am avut la Baia Mareevaluări pe care Special Olympics România le desfăşoară în cadrul programului Healthy Athletes. Andrei este voluntarul meu de bazapregătim materialele, conduce sportivii, le explică ce au de făcutîi asigura nu este nimic neplăcut sau dureros, împarte pliante şi cadouri. Îi place stea cu ceilalţi voluntari,  vorbească despre muzică, prietenie, filme şi jocuri pe calculator. Şi nu uit, îi place complimenteze fetele!

De trei ori pe săptămână face înot şi merge la sală  (înot pentru urmează nişte competiţiisală pentru vrea arate bine), iese cu prietenii, în week-end merge la călărieiarna schiază, ascultă muzicăgăteşte. Când mergem la bunicul la ţară, Andrei este de mare ajutor: aduce lemne, repară lucruri, hrăneşte animalele şi nu uită niciodată viziteze câteva persoane în vârstă care sunt singure şi au nevoie de ajutor şi companie.

Aceasta ar putea fie poveste oricărui tânăr. O face specială faptul Andrei a învăţat ce înseamnă ajuţi pentru şi el a fost ajutat; cât de mult contează exemplul personal pentru şi el a avut modele (şi le are încă); ce înseamnă empatia şi acceptarea faptului toţi suntem diferiţi pentru el a fost acceptat şi apreciat pentru ceea ce poate şi pentru cine este (el ştie orice este posibil). Poveste este specială pentru  ”eroul” este unul special şi pentru ceea ce face acum este ceea ce a văzut şi a învăţat de la oamenii cu care a interacţionat
Şi poate special este faptul Andrei este un tânăr cu Sindrom Down, sportiv Special Olympics? Nu ştiu, poate. Ştiu sigur însă sunt mândră de el!

Semnează,

Mama lui Andrei Cupşa

Lasa un comentariu