Roxana lucrează la Special Olympics România din 2005, an în care s-a îndrăgostit iremediabil de tot ceea ce înseamnă SOR. În 2018 s-a apucat să învețe limba maghiară…dar încă mai trebuie să persevereze. Este însă extrem de perseverentă când vine vorba despre sportivii Special Olympics România, pe care îi place să îi vadă progresând, mai ales la schi (unul din sporturile ei preferate). Iubește teatrul (recomandă cu încredere piesele de la Teatrul Maghiar Cluj) și muntele, dar nu ajunge în drumeții pe cât de des și-ar dori. ”Mă impresionează oamenii care continuă să lupte, indiferent ce se întâmplă în viețile lor. În anii petrecuți la SOR am învățat foarte multe de la colegi, de la voluntari, de la membri de familie ai sportivilor noștri – sunt experiențe neprețuite. Am oameni minunați în jur ș parte din ceea ce sunt li se datorează lor. Am și-o tristețe mare, că tata nu mai este printre noi. Mi-e teamă de regimurile totalitare și de alienare… Sunt optimistă și dezordonată. Și sper să rămân tot așa” – spune Roxana.