O reflecție personală de Ramona M. Covrig.
Februarie mi-a reamintit că iubirea nu e un concept. E o practică de zi cu zi. O alegere.
Am avut două întâlniri fericite, cu tinerii SPECIALI, #BRAVII, care trăiesc lumea altfel — dar simt o iubire curată, foarte aproape de iubirea necondiționată: bravă, blândă, așezată, atât de firească, în afara absurdității principiului „dacă… atunci…”.
Ne-am conectat simplu: cu saluturi dansate, piruete, râsete și culori care ne-au întregit fericirea de a fi împreună.
Ne-am strigat pe numele mic: Ionuț, Ana, Bog, Muki, Andreea, Luciana, Erin, Emilia, Anda, David, Daria, Diana, Andra…
Am vorbit despre iubire fără definiții complicate și, alteori, am descoperit definiții filozofice:
„iubirea este în cuvinte”,
„iubirea se află în inima părinților”,
„iubirea poate călători până departe” (Muki),
„iubirea e în Dumnezeu” (David).
Am deschis cutia emoțiilor, am ales imagini, am spus povești. Am creat: colaje, mișcare, joc, gimnastică adleriană.
Emilia a fost foarte fericită alături de ei — o fericire nouă, renăscută.
Anda, grijulie, discretă, ca un izvor care își urmează cursul, a fost prezentă, atentă la toate detaliile.
Fiecare și-a spus iubirea în felul lui, sub titlul „Colajul iubirii mele”. Cu sprijin, cu încurajare, cu multe aplauze.
Vă recunosc, cinstit, că de prea multă vreme nu am mai văzut, cu ochii mei, manifestarea deschisă și neafectată a generozității.
Iar la final, am pus bucăți din noi într-o inimă comună. Un colaj făcut împreună. O dovadă că iubirea crește când e împărțită.
„Cum recunoști o relație de iubire?”, m-am întrebat.
O recunoști după ingrediente.
După cele patru nevoi psihologice cruciale împlinite:
– să mă simt conectat,
– să știu că contez,
– să mă simt capabil,
– să am curaj.
O recunoști după egalitate — litera de lege a traiului în comun. Nu superior, nu inferior. Împreună.
După adevăr. Fiecare vine cu adevărul lui, dar se întâlnesc într-un numitor comun: relația.
După respect mutual:
eu te respect pe tine,
îți cer să mă respecți pe mine,
mă respect pe mine,
îți doresc să te respecți pe tine.
După empatie — sau ceea ce psihologia adleriană numește interes social. Conexiunea caldă în care mesajul este: „Îmi pasă de tine. Spune-mi mai mult. Mă interesează.”
Alfred Adler scria că interesul social înseamnă să auzi cu urechile celuilalt, să vezi cu ochii lui, să simți cu inima lui. Pentru mine, aceasta este, în esență, definiția iubirii.
Iubirea cere curaj. Curajul de a te lăsa în mâinile ei. Curajul de a fi imperfect. Curajul de a înțelege imperfecțiunea celuilalt.
Iubirea oferă siguranță, grijă, căldură, compasiune, creștere reciprocă, admirație. Dorința vine și pleacă. Dar devotamentul pentru visul comun rămâne.
Poate că februarie e despre inimioare și declarații.
Dar, pentru noi, luna februarie a fost despre reamintire.
Iubirea reală nu e spectaculoasă. Nu e titlu de ziar.
E simplă. E blândă. E prezentă.
Și, uneori, vine de la cei pe care lumea îi numește vulnerabili — dar care ne oferă, fără efort, cele mai profunde lecții de umanitate.
Mulțumesc tuturor celor care au făcut aceste întâlniri posibile.
Și, în mod special, Emiliei Ispas, pentru felul în care a întreținut spațiul și a contribuit atât de frumos la tema colajelor, temă care îi aparține în întregime. Pasiunea sa pentru frumos și creativitatea ne-au deschis tuturor calea spre a fi împreună în luna februarie, în numele IUBIRII.
Caracteristicile BRAVILOR
- Fiecare zi este o provocare pentru Bravi, iar fiecare reușită este o dovadă a eforturilor lor de a depăși diferențele;
- Nu poți să te numești Brav dacă nu treci prin toate fricile;
- Bravii au umor și, dacă te trezești în zori, îi descoperi chicotind;
- Bravii se dau în vânt să fie politicoși: se salută cu plecăciune, se încurajează reciproc;
- Bravii (ca și noi, ceilalți) vor să simtă că aparțin, că au un loc;
- Bravii fac astfel încât să simtă că contează;
- Bravii se simt capabili și știu asta după rezultatele lor sportive;
- Bravii iubesc viața și nu o risipesc;
- Bravii se luptă pentru fiecare ceas al vieții;
- Bravii au curajul de a fi;
- Bravii au curajul de a fi așa cum sunt;
- Bravii au curajul de a fi diferiți printre ceilalți;
- Când au familia lângă ei, Bravii au curajul de a înfrunta competițiile vieții — dar și mai curajoși sunt cei care le înfruntă chiar și fără sprijinul celor apropiați;
- Bravii înfruntă competițiile mai bine când sunt alături de antrenorii lor devotați;
- Bravii comunică între ei prin mângâieri calde;
- Bravii știu că sunt frumoși și nu-și ascund frumusețea, ci o împart cu ceilalți;
- Bravii trăiesc aici și acum (acum, acum);
- Bravii nu se amăgesc dorindu-și să fie altceva;
- În toate întâlnirile noastre, n-am auzit nicio vorbă aspră, ci numai cuvinte frumoase, rotunde, vesele, muzicale;
- Bravii sunt fericiți, pur și simplu;
- Când Bravii nu-și ascund fericirea, îi contaminează și pe cei din jur.
***
Ramona M. Covrig este psihoterapeut adlerian, formator cu peste 20 de ani de experiență, fondatoare și președintă a IPPA, autoare și traducătoare de lucrări de specialitate. Îmbină rigoarea profesională cu sensibilitatea artistică, aducând în tot ceea ce face empatie, profunzime și creativitate.
