Georgeta Cleniuc, mamă – ”Bogdan își dorește să facă sport, sa devină vedetă ca Dorian Popa”

Georgeta Cleniuc, mamă – ”Bogdan își dorește să facă sport, sa devină vedetă ca Dorian Popa”

”Ne-am dorit foarte mult să avem un copil, așa că am primit bucuroși vestea că vom fi părinți, ne-am bucurat foarte mult de venirea lui pe lume. Medicii nu ne-au spus nimic în primele 2-3 zile după naștere, abia după câteva zile ne-a chemat medicul neonatolog să ne comunice că este un copil cu probleme, nu ne-au spus mare lucru și nici nu ne-au încurajat. Primele luni de viață nu au fost tocmai ușoare, marea majoritate a doctorilor cu care am intrat în contact ne-au spus că acești copii mor repede și să nu avem așteptări că va fi bine.

Am început să studiem depre astfel de cazuri și depre această boală singuri pe internet, despre familii care au copii cu Sindrom Down și au reușit să-și crească copiii și să-i integreze în societate. Am pornit pe drumul vieții oarecum speriați și descurajați de sistemul din țara noastră, dar încrezători în forțele noastre de a lupta pentru copilul nostru pentru a-i asigura o șansă la viață, șansa să fie acceptat de oameni la fel ca toții copiii.

Din fericire nu ne-am confruntat cu probleme de sănătate. Deși specificul bolii este cu afecțiuni cardiace și cu obezitate în unele cazuri, în urma controlelor medicale Bogdan a trecut cu bine aceste teste.

Cu multe eforturi am reușit să-l înscriem pe Bogdan la o grădiniță particulară cu specific, unde erau înscriși doar copii cu diverse afecțiuni sau Sindrom Down, unde a beneficiat de programe și asistență specială pentru integrarea și dezvoltarea lui. Când a venit vremea pentru înscrierea în învățământul primar, am luat la pas mai multe școli din București, însă de fiecare dată am dat peste un personal nepregătit, neinformat, neprimitor, care refuză categoric să primească în școala lor copii cu Sindrom Down.

Așa că, am găsit o școală foarte departe de casă, făceam o oră și jumătate până la școală și o oră și jumătate să venim de la școală, a fost foarte obositor și pentru copil și pentru noi. Aici la Școala Corabia a mers până în clasa a patra, după care l-am mutat la Școala Specială nr.10, nici aceasta foarte aproape de casă, unde Bogdan a întâlnit oameni deosebiți și a reușit să se integreze, urmând cursurile până la clasa a-X-a. Din păcate după clasa a X-a societatea nu le oferă acestor copii o șansă pentru a merge mai departe sau pentru a-i integra. Există doar școli profesionale împreună cu copii fără afecțiuni, unde copiii cu Sindrom Down nu sunt bine primiți și probabil denigrați (râd de ei sau poate mai rău etc). Societatea nu le oferă locuri de muncă specifice lor.

Având în vedere boala, am făcut multe ore de logopedie pentru a reuși să vorbescă cât mai clar, terapie prin dans, înot, călărie.

Bogdan a învățat să înoate pentru prima dată de la tatăl lui, la vârsta de patru ani. După terminarea școlii la vârsta de aproximativ 15 ani, Bogdan a fost înscris la Asociația Sindrom Down București, de unde a luat contact cu Special Olympics România, care le-a oferit mai multe șanse de participare la diferite activități sportive, unde s-a antrenat și a reușit să-și dezvolte abilitățile, să-și învingă temerile și prin multe eforturi și antrenamente să ajungă la performanțe neașteptate. Bogdan a fost antrenat de către d-na Lector Univ. Dr. Valeria Bălan la înot, care cu mult profesionalism, răbdare și multă dăruire a reușit să-l facă să iubească acest sport și să-și dorească să meargă cât mai des la bazin.

Bogdan a participat la Jocurile Mondiale de la Los Angeles în anul 2015, unde a câștigat medalia de Aur la 50 m Bras și medalia de Argint la 25 m craul, concurs la care au participat sportivi Special Olympics din 170 de țări. Aceasta a fost una dintre cele mai mari performanțe ale lui. Anul acesta a participat  la Jocurile Mondiale Specisl Olympics de vară care s-au desfășurat la Abu Dhabi, cel mai important eveniment sportiv mondial dedicat persoanelor cu dizabilități intelectuale, unde au participat 190 de țări și 7.500 de sportivi. Bogdan a participat la role, sport pentru care s-a antrenat doar șase luni și a obținut două medalii de locul 4 și locul 5. România a participat pentru prima dată la această categorie sportivă.

Bogdan a participat la multe competiții sportive naționale la gimnastică, înot, baschet,  fotbal, tenis de masă unde a câștigat pe parcursul anilor numeroase medalii de aur și argint, peste aproximativ 150 de medalii, multe diplome și trofee. Marea majoritate a activităților au fost organizate de către Special Olympics România, de unde a avut și șansa lansării lui către aceste performanțe, către o dezvoltare sănătoasă și frumoasă. Și cel mai important din toate acestea este faptul că a învățat să ducă o viață echilibrată bazată pe sport și antrenamente, care l-au motivat și au dat un sens vieții lui. Se bucură că este apreciat, iubit, susținut și mândru că poate să facă ceva pentru a-i face fericiți pe cei din jurul lui.

A dezvoltat pasiunea pentru sport, se antrenează foarte mult în fiecare zi. Are 3 – 4   antrenamente ale lui personale, își face singur programul, este foarte atent la alimentație să fie sănătoasă, foarte atent la corpul lui ca să arate cât mai bine. (cum zice el: „ mușchi, pătrățele, precum Dorian Popa’’). L-am sprijinit oferindu-i cât mai multe echipamente sportive de casă cu care să se poată antrena (gantere, chingă de perete, aparat AB Generator, stepper, extensor, etc ). De asemnea, l-am învățat să meargă pe bicicletă, trotineta electrică, patine de gheață, role. Menținem în continuare odată pe săptămână antrenamentul de înot pentru condiția lui fizică și psihică, pentru relaxare.

Luni ne trezim în jur de 08.00, de multe ori îl găsim în camera lui antrenându-se, după care luăm micul dejun și plecăm la dansuri dimineață la ora 10.00 la Catedrala Sf. Iosif unde se antrenează cu d-na Jeni. În jurul prânzului ne întoarcem acasa, servim masa de prânz, ne odihnim aproximativ o oră (Bogdan obișnuiește să doarmă în fiecare zi după masa de prânz) și după amiază mergem la Universitatea de Educație Fizică și Sport unde ne antrenăm la gimnastică pe aparate (sol, cal cu mânere, inele, bară fixă, paralele) între orele 16.00 – 18.00. Ne reîntoarcem acasă în jur de ora 20.00. Vinerea mergem dimineață la gimnastică și după amiază la role. Într-o săptămână face următoarele activități: role, gimnastică, dans, înot.

Ținând cont că este un copil vesel, pozitiv, sănătos, ambițios, chiar și prin meritele lui ne-a umplut casa de bucurii și satisfacții. Ne considerăm niște părinți norocoși  binecuvântați și mulțumim bunului Dumnezeu că ne-a dat șansa să fim părinții acestui copil minunat. Toată familia l-a susținut, sora, bunicii, părinții, nașii, mătușa, etc., nu numai la activități ci și la zilele onomastice ale lui, în momentele de bine și de greu. Este foarte iubitor cu toată lumea din jurul lui.

După terminarea studiilor, Bogdan ne-a pus o întrebare care ne-a lăsat fără cuvinte: „ Eu ce o să fac mai departe?” Ne-a fost foarte greu să găsim un răspuns. Nici noi nu știam în ce direcție va merge viața lui și cum să-i spunem. Special Olympics România a avut și are rolul principal în viața lui, dându-i oportunitatea să cunoască oameni, să-și facă prieteni, să socializeze cu oameni ca el, să se dezvolte și să se simtă util, oferindu-i cât mai multe șanse de integrare în societate prin proiectele pe care le organizează, activități, competiții sportive și culturale, făcând parte zi de zi din viața lui. Special Olympics România este practic a doua familie a lui, unde a format multe prietenii, se simte iubit, apreciat și încurajat. Bogdan își dorește să facă sport, sa devină vedetă ca Dorian Popa (să aibă mușchi, să arate bine, să joace în filme, urmărește toate serialele românești de la TV). Noi pentru Bogdan ne dorim în primul rând să fie sănătos și cel mai mult să aibă un viitor sigur, unde să poată să trăiască în momentul în care nu o să-i mai putem fi alături, deoarece ei nu se pot descurca singuri, toată viața va fi necesar să fie cineva lângă ei, aceasta este cea mai mare îngrijorare a unui părinte de copil Special. („Oare ce se va întâmpla cu el, dacă eu nu o să mai fiu?’’). Bogdan își dorește foarte mult să aibă un job și să își întemeieze o familie, ne spune de foarte multe ori că el vrea să locuiască cu o fată, să stea singur și să aibă familia lui. Și cred că cea mai mare dorință a acestor copii aceasta este! Dar va fi posibil?  De fiecare dată există acest dar… pentru care ne-am dori să găsim soluții”.

 

Lasa un comentariu