scris pe baza unor mărturii și observații personale 

Andrei este un tânăr de 20 ani şi aşa arată programul lui zilnic:

În fiecare dimineaţă se trezeşte singur (eu plec mai devreme), ia micul dejun, se îmbracă şi pleacă la…”lucru”. E important ce vă spun pentru că el este un mare fan al somnului, obişnuit să-l trezesc(cu greu), să-i pregătesc masa, hainele cu care se îmbracă a doua zi şi să fie dus cu maşina la şcoală.
Spun că merge la ”lucru” pentru că el aşa percepe activitatea zilnică de la Centrul de zi pentru persoane cu dizabilităţi ”Luchian”” unde este voluntar cu acte în regulă. Într-o conversaţie telefonică surprinsă de mine, Andrei îşi programa o ieşire cu prietenii în funcţie de programul de la centru …”Dimineaţă nu pot că mă aşteaptă copiii şi doamnele şi nu se prea descurcă fără mine.Ne întâlnim după ora două”. Ce face la centru în cele 5 ore?

Între 8:30 -9:00 Andrei bea un ceai împreună cu restul personalului şi află despre fiecare dacă a dormit bine, ce a visat, ce mai fac cei din familiile lor

La ora 9:00 încep să sosească beneficiarii centrului. Eu am fost prezenţa în câteva dimineţi şi am văzut bucuria copiilor întâmpinaţi la sosire de Andrei care îi îmbrăţişează şi îl întreabă pe fiecare ”ce faci?”, ”cum eşti?” Restul am aflat din ceea ce îmi spun doamnele.

• La ora 9:30 încep activităţile:
  kinetoterapia –Andrei asista şi ajută kinetoterapeutul (pentru că este sportiv şi ştie multe despre importantă activităţilor fizice, este un bun exemplu pentru ceilalţi)
• logopedia – am aflat că sunt copii care refuzau să între în cabinetul de logopedie sau nu aveau răbdare să stea în faţă oglinzii şi să repete cuvinte.Trei dintre aceştia lucrează acum şi chiar sunt bucuroşi să între în sala pentru că Andrei îi însoţeşte şi le spune el cum trebuie să repete (e adevărat că are „”experienţă””, ani mulţi de logopedie cu aceeaşi doamna pe care acum o ajută.)
• activităţi practice (puzzle, obiecte hand made ,pictură,) Andrei participa activ şi îl ajută pe fiecare acolo unde este nevoie.
• lecţii (citit, socotit).Mi s-a spus că Andrei le-a explicat celorlalţi că la socotit este important rezultatul şi dacă nu reuşeşti, cauţi soluţii: ”Carmen, tu ai telefon cu calculator, îl deschizi şi socoteşti, afli rezultatul şi aşa poţi să mergi la cumpărături, ştii cât costă fiecare lucru, ştii câţi bani trebuie să dai şi câţi să primeşti rest”.

Ora 13:00 masa de prânz – o întâmplare povestită de doamnele care sunt toate prezente în sala de mese: ”Daria plânge, Antonio nu vrea să se aşeze pe scaun. Carmen, o domnişoarăfoarte sensibilă îşi aminteşte un vis şi începe să plângă. Ce face Andrei? Se apropie de Carmen şi îi spune : ”tu ştii că eu te iubesc dar, te rog, măcar tu să nu plângi că vezi ce e aici, unul plânge, unul fuge, altul strigă şi eu nu ştiu cum să mă mai împart între voi!’” Carmen se linişteşte, Antonio se aşază lângă Andrei la masă, Daria nu mai plânge şi…prânzul este servit! Niciun adult nu a intervenit pentru rezolvarea situaţiei care a durat doar câteva minute.

În primele zile la centru, Andrei a fost testat. Una dintre doamne l-a rugat să rămână puţin în locul ei cu copiii, până când ea rezolva o treaba importantă. Daria,o fetiţă de 5 ani, a început să plângă, aşa cum făcea de câte ori ieşea doamna din sala: ”Daria, acum de ce plângi? Sunt eu aici şi doamna se întoarce imediat!” Daria s-a oprit din plâns şi a continuat să se joace liniştită.

Am mai aflat că sunt copii care ascultă muzică la căştile lui Andrei,rad când le povesteşte el ceva,îl ţin de mâna şi….cei mai mici,îi cer să-i ţină în braţe.Nu e nimic ieşit dincomun dar,sunt lucruri pe care nu le-au făcut până să apară Andrei.

Cam aşa arată o zi de voluntariat la Centrul de zi.

Ce mai face Andrei?

Marţi după masă, în fiecare săptămâna, este asistentul lui Alex, coordonatorul unei activităţi Young Athletes (asistent pentru că sună bine. Voluntar, aş zice eu). Copiii îl plac, îi ajută la exerciţii, se joacă.

Anul acesta m-a ajutat la organizarea unor evenimente de evaluare a stării de sănătate pe care le-am avut la Baia Mare, evaluări pe care Special Olympics România le desfăşoară în cadrul programului Healthy Athletes. Andrei este voluntarul meu de baza: pregătim materialele, conduce sportivii, le explică ce au de făcut, îi asigura că nu este nimic neplăcut sau dureros, împarte pliante şi cadouri. Îi place să stea cu ceilalţi voluntari, să vorbească despre muzică, prietenie, filme şi jocuri pe calculator. Şi, să nu uit, îi place să complimenteze fetele!

De trei ori pe săptămână face înot şi merge la sală  (înot pentru că urmează nişte competiţii, sală pentru că vrea să arate bine), iese cu prietenii, în week-end merge la călărie, iarna schiază, ascultă muzică, găteşte. Când mergem la bunicul la ţară, Andrei este de mare ajutor: aduce lemne, repară lucruri, hrăneşte animalele şi nu uită niciodată să viziteze câteva persoane în vârstă care sunt singure şi au nevoie de ajutor şi companie.

Aceasta ar putea să fie poveste oricărui tânăr. O face specială faptul că Andrei a învăţat ce înseamnă să ajuţi pentru că şi el a fost ajutat; cât de mult contează exemplul personal pentru că şi el a avut modele (şi le are încă); ce înseamnă empatia şi acceptarea faptului că toţi suntem diferiţi pentru că el a fost acceptat şi apreciat pentru ceea ce poate şi pentru cine este (el ştie că orice este posibil). Poveste este specială pentru că ”eroul” este unul special şi pentru că ceea ce face acum este ceea ce a văzut şi a învăţat de la oamenii cu care a interacţionat
Şi poate special este faptul că Andrei este un tânăr cu Sindrom Down, sportiv Special Olympics? Nu ştiu, poate. Ştiu sigur însă că sunt mândră de el!

Semnează,

Mama lui Andrei Cupşa