De când o asculți și o privești, îi vezi și simți determinarea. În fiecare interviu pe care îl dă, în fiecare prezentare pe care o ține, Lorena Morar (18 ani, din orașul Târgu-Mureș) are o sclipire și o hotărâre care te fac să o ții minte. Nu ai spune, văzând-o, că este fata despre care medicii le-au spus la naștere, părinților, într-o zi a iubirii (14 februarie 2003), că în 10 minute s-ar putea să moară. Avea un canal arterial persistent deschis (care s-a închis singur în primul an de viață), probleme cu glanda tiroidă și Sindrom Down diagnosticat la două luni de la naștere. Cu toate acestea, dragostea și susținerea părinților și a specialiștilor au făcut din Lorena omul de azi.
Lorena vorbește ”rârâit” dar articulat, zâmbește ștrengărește și oferă pupicuri cu măsură, față de alți tineri cu Sindrom Down care sunt mai lipicioși chiar și cu străinii, dar mult cu familia lor. Trimite îmbrățișări virtuale cu gesturi ale mâinilor și nu se zgârcește să spună ”vă iubesc”, prietenilor cu care interacționează fizic sau virtual.
Maria Nicoleta Morar, mama Lorenei, e omul invizibil, care, asemeni multor părinți a dus greul din spatele fiicei, cea care a asistat-o și o asistă la fiecare pas. Povestea completă cuprinde adesea pe cei din ”culise”, a căror ”luptă” este mai puțin cunoscută, dar la fel de importantă și de lăudat. Doamna Morar a povestit că Lorena a fost un copil cuminte, care a început să meargă și să vorbească devreme. E drept, a început cu ea recuperarea și terapii de la 2 luni la 16 ani: kinetoterapie, logopedie, psihoterapie, matematică pentru persoanele cu Sindrom Down (de la 12 la 16 ani). A învățat să scrie și să citească din clasa I, iar mama ei a exersat la propriu cu ea, conducându-i mâna pe caiet până când fata și-a luat singură zborul. Atât e de pasionată de scris Lorena încât acum ține zeci de caiete, Jurnale, în care scrie și iar scrie.
Au mai făcut ceva special părinții, un lucru care avea s-o facă pe Lorena o fată competitivă – au dat-o la sport. S-au gândit poate că alături de iubire și prietenie și veselie (de care avea parte înzecit), sportul este un ingredient esențial al vieții. Lorena a făcut cunoștință cu Special Olympics România la 3 ani, în cadrul unui program pentru sportivii tineri. De atunci, participă constant la Jocuri Naționale sau competiții zonale, pentru că Lorenei îi place să câștige. Se mândrește cu medaliile și diplomele sale și apreciază valoarea și recunoștința pe care ți-o dă urcarea pe podium. Dorința de a câștiga, insuflată de sport, s-a extrapolat la Lorena în toate domeniile: concursuri de dans, de muzică, serbări școlare, spectacole unde să fie în prim plan. Pe când era la grădiniță, în grupa pregătitoare (pe care a făcut-o de două ori) și a luat contact cu un nou colectiv de elevi, a avut un moment când a fugit din clasă, pe motiv ”că nu este apreciată”. Dar tinerei de 18 ani de acum nu i-a trebuit mult să cucerească inimile colegilor de-a lungul timpului. A urmat clasele I – IV la o școală de masă și clasele V-VIII la o școală de masă cu frecvență redusă. Are încă colegi și prieteni din acele clase care o invită la serbări școlare, la cele de Crăciun, iar profesorii și învățătorii au fost mereu îngâduitori cu ea pentru că au văzut străduința. Persoanele cu Sindrom Down, au, în privința sportului, o filozofie aparte care pare să-i ghideze: 90% din ambiția lor provine probabil din nevoia de a dovedi ceva, poate pentru rezultatele mai puțin bune de la școală.
Sportul preferat al Lorenei este karate, apoi atletismul, bocce. A fost și asistent antrenor fitness în cadrul proiectului Sportul modelează viețile persoanelor cu dizabilități, după ce a participat la Forumul Sportivilor Lideri și al familiilor Special Olympics, în octombrie 2017. A participat la Conferința de presă de la Jocurile Naționale Special Olympics România de laTârgu Mureș din 2015. „Am cunoscut-o pe Lorena în anul 2006, când Special Olympics România era unul dintre puținele programe din Regiunea Europa/Eurasia care implementa proiectul (pilot, la acea vreme, ulterior devenit program)- Sportivi Tineri. Eram și eu și ea- pioneri. Lorena avea atunci 3 ani și se antrenase câteva luni înainte de a participa la demonstrația sportivă dedicata copiilor cu vârste între 2 și 8 ani din sala de kinetoterapie a Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă nr. 2. M-am bucurat să o premiez pentru prima dată pe Lorena- ulterior, au urmat multe medalii și recunoașteri ale abilităților ei- de fiecare dată cu o și mai mare emoție. Emoția ei, dar și a mea, deopotrivă”, ne-a declarat Roxana Ossian, coordonator sportivi tineri SOR.
De când s-a mărit și-a îndreptat mult atenția și spre activități artistice, unde cântă (voce și uneori la chitară), dansează și joacă teatru. Ascultă multă muzică (cu precădere populară), colorează, face felicitări pentru prietenii ei cu foarte multă migală. ”Își face un calendar în fiecare lună, în care își trece toate zilele de naștere, toate trainingurile la care participă cu Special Olympics, zilele de școală, toate evenimentele care o interesează și la care își dorește să participe. Astfel că pentru prieteni e mereu pregătită cu o felicitare”, ne povestește mama ei.
Începând din 2020 Lorena Morar este unul din Sportivii Lideri, un program Special Olympics România în care tinerii sunt învățați să se reprezinte pe ei și pe ceilalți. Alexandra Catrina, coordonator program Sportivi Lideri spune că: ”Lorena este o tânără minunată. Grațioasă, serioasă, responsabilă, determinată, își merită cu prisosință locul în echipa de Sportivi Lideri Special Olympics. La întâlnirile noastre, Lorena are inițiativă și contribuie cu răspunsuri și puncte de vedere valoroase. Cu siguranță are „stofă” de Lider și ne dorim să aibă cât mai multe oportunități de a-și demonstra abilități și talentul”.
După terminarea clasei a X-a, Lorena se gândește la practicarea uneia din cele două meserii: patiser sau croitor. Ar dori să urmeze aceste specializări dacă i se va da șansa.
Până atunci își exersează abilitățile de lider în cadrul programelor Special Olympics România, își cultivă prieteniile cu colegii de clasă sau foștii colegi, își ascultă părinții și se dedică, 100%, pasiunilor sale. După cum o știm pe Lorena, va reuși orice își propune, pentru că are atitudinea potrivită, sprijinul părinților, circumstanțe adecvate și susținerea tuturor celor care o cunosc.
Programul “Incluziunea prin sport pentru copiii cu dizabilități intelectuale” este implementat de Fundația Motivation România în parteneriat cu organizațiile Special Olympics din România, Islanda, Slovacia, Lituania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, cu sprijinul SO Europe Eurasia Foundation și a Universității din Poznan, Polonia.
***
“Incluziunea prin sport pentru copiii cu dizabilități intelectuale” beneficiază de o subvenție de 1.195.000 Euro venită din partea Islandei, Liechtenstein și a Norvegiei prin fondurile EEA și Norway Grants Fund for Regional Cooperation. Scopul proiectului este sprijinirea copiilor cu dizabilități intelectuale și susținerea incluziunii lor sociale, prin încurajarea antrenamentelor sportive și a participării la jocuri sportive împreună cu copii fără dizabilități.
Despre EEA și Norway Grants
Fondurile EEA și Norway Grants reprezintă contribuția Islandei, Liechtenstein și a Norvegiei pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă.
Principalele obiective sunt: reducerea inegalităților economice și sociale din Europa, precum și întărirea relațiilor bilaterale dintre țările donatoare și 15 țări membre UE din Europa Centrală, Europa de Sud și zona Baltică. Cele trei țări donatoare colaborează îndeaproape cu Uniunea Europeană prin Acordul cu Spațiul Economic European (SEE). Țările donatoare au oferit 3.3 miliarde de Euro prin subvenții consecutive între 1994 și 2014.
Pentru perioada 2014 – 2021, fondurile EEA și Norway Grants au o valoare 2.8 miliarde de Euro.
ENGLISH VERSION:
Lorena Morar, the girl everyone remembers
From the moment you listen and look at her, you can see and feel her determination. In every interview and presentation she gives, Lorena Morar (18 years old, from the city of Târgu-Mureș) has a sparkle and a drive that make you remember her. You wouldn’t say, seeing her, that she is the girl that the doctors told the parents at her birth, on a day of love (February 14, 2003), that in 10 minutes she might die. She had a persistently open arterial canal (which closed on its own in the first year of life), problems with the thyroid gland and Down Syndrome diagnosed two months after birth. However, the love and support of her parents and specialists made Lorena the woman she is today.
Lorena speaks „thin” but articulate, smiles wryly and offers affection in moderation, compared to other young people with Down Syndrome who are more sticky even with strangers. She sends virtual hugs with hand gestures and doesn’t hesitate to say „I love you” to friends with whom she interacts physically or virtually.
Maria Nicoleta Morar, Lorena’s mother, is the invisible woman, who, like many parents, carried the burden behind her daughter, the one who assisted her and assists her at every step. The full story often includes those behind the scenes, whose „struggle” is less well known, but just as important and praiseworthy. Mrs. Morar said that Lorena was a good child, who started walking and talking early. That’s right, she started her recovery and therapies from 2 months to 16 years old: physical therapy, speech therapy, psychotherapy, mathematics for people with Down Syndrome (from 12 to 16 years old). She learned to read and write from first grade, and her mother practiced with her, guiding her hand on the notebook until the girl took flight on her own. Lorena is so passionate about writing that she now keeps dozens of notebooks, journals, in which she writes and writes again.
Her parents did something special, something that would make Lorena a competitive girl – they introduced her to sports. They may have thought that along with love and friendship and joy (of which she was tenfold), sport is an essential ingredient of life. Lorena met Special Olympics Romania at the age of 3, as part of a program for young athletes. Since then, she constantly participates in National Games or local competitions, because Lorena likes to win. She is proud of her medals and diplomas and appreciates the value and gratitude that stepping on the podium gives you. The desire to win, instilled by sports, was extrapolated to Lorena in all fields: dance competitions, music, school celebrations, shows where she was in the spotlight. When she was in kindergarten, in the preparatory group (which she did twice) and got in touch with a new group of students, she had a moment when she ran away from class, on the grounds „that she is not appreciated”. But the 18-year-old didn’t take long to win the hearts of her colleagues over time. She attended grades I-IV at a mainstream school and grades V-VIII at a part-time mainstream school. She still has colleagues and friends from those classes who invite her to school, Christmas parties, and teachers have always been tolerant of her because they have seen the effort. People with Down Syndrome have a special philosophy regarding sports that seems to guide them: 90% of their ambition comes from the need to prove something, maybe for less good results at school.
Lorena’s favorite sport is karate, then athletics, and bocce. She was also assistant fitness coach in the project Sport shapes the lives of people with disabilities, after participating in the Forum of Leading Athletes and Special Olympics families, in October 2017. She participated in the Press Conference at the National Olympics Romania National Games in Târgu Mureș since 2015. “I met Lorena in 2006, when Special Olympics Romania was one of the few programs in the Europe / Eurasia Region that implemented the project (pilot, at that time, that later became a program) – Young Athletes. She and I were pioneers. Lorena was then 3 years old and had trained for several months before participating in the sports demonstration dedicated to children between 2 and 8 years old in the physiotherapy room of the School Center for Inclusive Education no. 2. I was happy to award Lorena for the first time – later, many medals and recognitions of her abilities followed – each time with even greater emotion. Her emotion, but also mine, too. „said Roxana Ossian, coordinator of young athletes SOR.
Since she grew up, she has turned her attention to artistic activities, where she sings (vocals and sometimes guitar), dances and plays theater. She listens to a lot of music (especially folk), colors, congratulates her friends with a lot of care. „She makes a calendar every month, in which she writes down all her birthdays, all the trainings she participates in with Special Olympics, the school days, all the events that interest her and in which she wants to participate. So for friends she is always ready with a greeting card „, her mother tells us.
Starting in 2020, Lorena Morar is one of the Leading Athletes, a Special Olympics Romania program in which young people are taught to represent themselves and others. Alexandra Catrina, program coordinator of Sportivi Lideri says that: “Lorena is a wonderful young woman. Graceful, serious, responsible, determined, she deserves her place in the Special Olympics Leading Athletes team. At our meetings, Lorena has initiative and contributes with valuable answers and points of view. She certainly has the „fabric” of a Leader and we want her to have as many opportunities as possible to demonstrate her skills and talent ”.
After finishing the 10th grade, Lorena thinks about practicing one of the two trades: pastry chef or tailor. She would like to pursue these fields if given the chance.
Until then, she exercises her leadership skills in the Special Olympics Romania programs, cultivates her friendships with classmates or former colleagues, listens to her parents and dedicates herself, 100%, to her passions. As we know Lorena, she will succeed whatever she sets out to do, because she has the right attitude, the support of her parents, the right circumstances and the support of everyone who knows her.