#StamAcasa și continuăm seria interviurilor cu președinții de asociații și fundații din țară, #OameniCareMiscaBravii. La întrebările despre cum depășește momentul provocat de Pandemie, ne-a răspuns de data aceasta Gabriela Otelița, președinte Asociația Sindrom Down Bacău.
Ce schimbări ați făcut în modul de organizare al Asociației/Fundației în această perioadă? Cum vă afectează aceste modificări forțate de împrejurări?
Această amenințare din exterior, care ne-a trimis pe toți la izolare în casele noastre, descoperă în sfârșit în conștiința umanității aspectul că suntem egali, că doar împreună putem reuși să ne reașezăm realitatea în fapte.
Avem șansa să ne punem întrebări și să evaluăm cât din ceea ce făceam noi ca oameni era venit din interiorul nostru. Multe lucruri care ne ocupau timpul și-au pierdut sensul și iată că putem și fără ele. Iar alte valori, cum ar fi familia și relaționarea cu oamenii, își caută noi căi de realizare.
Nu putem spune nimănui ce să facă exact, sau să venim cu un sfat al unui adevăr suprem. Rolul nostru, în aceste timpuri, este să deschidem ușa către oameni, pentru ca ei să poată vedea noi posibilități, să vadă noua realitate dintr-un alt unghi, unde era greu de privit până în acest moment. #StamAcasa cu toții și încercăm să ne creem o disciplină și o rutină care să ne ferească de frământări masive și anxietate, rămânem conectați pe grupurile noastre de socializare, comunicându-ne pe cât mai mult posibil nevoi, emoții, stări, trăiri. Avem nevoie de un vis frumos pe care să-l rulăm și de lucruri pozitive în viața noastră, ca să ne îndulcească realitatea, avem nevoie fiecare părinte și copil, să ne reconfigurăm cu răbdare sensul în care vom continua. Mai mult ca oricând, în aceste timpuri când nu ne mai scindăm pe motiv de dizabilitate, ruperea liniei se pare că va fi în două tabere – bolnavi și sănătoși de noul Covid – 19.
Să privim la semenii noștri cu compasiune, să ne educăm simțirea încet și cât mai blând posibil. Avem șansa să evităm angoasele prezentului și să le sublimăm în activități sportive, dans, pictură, muzică, etc, la noi acasă, cu prietenii dragi on-line, pentru eliberare și menținerea echilibrului nostru fizic și psihic.
Observăm că ONG-istica este în colaps, pentru că în noul cadru primează nevoi fundamentale care țin de conservarea ființei și supraviețuire, iar resursele financiare care ne alimentau activitățile se limitează substanțial sau dispar. Să ne definim și redefinim cadrul actual în care putem funcționa ca și comunitate și să ne întoarcem, inevitabil, la argumente esențiale care să ne susțină și să ne dezvolte de acum încolo, să identificăm nevoile actuale ale semenilor noștri, de la care am putea reconstrui noul necesar de resurse, iar noul cadru de desfășurare va prinde și el, treptat, contur! Am pornit cu toții din interior către exterior în călătoria ONG-istică și, în aceste vremuri, tot în sufletul nostru și cu el vom reconfigura aspectele de organizare. Schimbarea de paradigmă pe care suntem forțați să o adoptăm în acțiunile noastre și în construirea viitorului, ne va duce pe mulți în postura de a ne salva adevărul și ființa interioară, chiar dacă aceasta va presupune să ne dezbrăcăm de hainele vechilor obișnuințe și a unor mecanisme cu care funcționăm anterior.
Ce tipuri de activități recomandați voi pentru BRAVII voștri și ce sfaturi aveți pentru părinții lor, acum când toată lumea stă acasă?
Încercăm pe cât posibil să slăbim presiunea care ni se adaugă în zilele acestea și să nu îi expunem pe copiii noștri la această presiune enormă din exterior. Ei trebuiesc feriți de mediile de transmitere a informațiilor, de unde, cu toții suntem alimentați în subtil cu frică și oroare. Este vremea în care avem șansa să fim cele mai pozitive exemple pentru ei, îndemnându-i prin exemplul nostru, să comunicăm împreună, să facem exerciții fizice și activități creative și de terapie ocupațională, astfel încât să nu stagneze pe nici un palier, nu doar psiho-motor. Mintea noastră a fost educată astfel: să fim activi, să facem mișcare zilnic, să avem multe activități și nu permitem ca această restricție de a sta în casă sa ne plafoneze sau să ne ducă către gânduri negative.
Și pentru că avem în comunitățile noastre un număr semnificativ de mame, este foarte important să ne menținem și îngrijim aspectul fizic, chiar dacă stăm în casă. Menținerea vie a feminității fiecăreia dintre noi ne oferă o stare de bine și ne ține departe de moleșeală și depresie. Este perioada în care CONECTAREA este foarte importantă. Starea noastră de spirit are impact și asupra interacțiunii și legăturii cu copilul nostru. Exact ca și virusul, spun specialiștii și emoțiile noastre, în special cele de tipul frică, anxietate, grijă, neajutorare, sunt CONTAGIOASE.
Ce îndemn aveți pentru ceilalți?
În izolare, dar mai aproape afectiv unii de ceilalți, egali în fața amenințării, să ne deschidem inimile pentru a ne exprima simțirile profunde și pentru a construi soluții de a reuși împreună!
Real și discret, Dumnezeu ne va da puterea să ne realimentăm viața!
